Lupta cu mânia a fost socotită de marii nevoitori ai evlaviei, în special de către Sfântul Serafim de Sarov, ca o mare virtute pentru cel care se ostenește în această lucrare duhovnicească.
Odată, pustnicul Marcu l-a întrebat pe Sfântul Serafim:
„Cine din mănăstirea noastră stă mai aproape de fața lui Dumnezeu?”Starețul, fără să stea pe gânduri, a spus:
„Bucătarul, fost soldat, de la bucătărie.”Și și-a explicat cuvintele astfel:
„Firea bucătarului este din naștere aprinsă. În mânia sa este gata să omoare un om, dar lupta lui neîncetată dinlăuntrul sufletului îl atrage spre mare bunăvoință dumnezeiască. Pentru o astfel de luptă i se dă de sus harul Duhului Sfânt, căci este neclintit cuvântul lui Dumnezeu care spune: «Celui ce biruie îi voi da să șadă cu Mine pe tron și îl voi îmbrăca în haine albe». Iar, dimpotrivă, dacă omul nu se luptă cu sine însuși, ajunge la o împietrire cumplită, care duce sufletul la pierzare sigură și la deznădejde.”