Războiul este alegerea omului, nu a lui Dumnezeu. Lumea creată de Dumnezeu era lipsită de orice rău și violență, care au apărut ca urmare a alegerii libere a omului.
Răul nu are o natură proprie și nu există până când noi înșine nu îi permitem să se manifeste prin cuvintele și faptele noastre.
Violența și răul au devenit noua realitate a omului care s-a îndepărtat de Dumnezeu și și-a uitat înalta sa chemare. În loc să conducă lumea și pe sine însuși spre desăvârșire, omul a început să o distrugă și să-i nimicească pe semenii săi.
După căderea în păcat, voința omului a fost rănită de păcat. Omului i-a devenit mult mai greu să urmeze binele, deși nu și-a pierdut libertatea de alegere. Sfântul Apostol Pavel descrie astfel această stare lăuntrică: „Căci binele pe care îl voiesc nu-l fac, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc” (Rom. 7:19).
Acest adevăr este bine ilustrat de următoarea pildă.
„Un om, invidios pe faima unui vestit propovăduitor, s-a hotărât să-l facă de rușine înaintea oamenilor.
Într-o zi, pe când propovăduitorul vorbea mulțimii, omul s-a apropiat de el ținând în palme un fluture prins.
«Acum îl voi întreba dacă fluturele este viu sau mort, și-a spus el. Dacă va răspunde că este viu, îl voi strivi. Dacă va spune că este mort, îi voi da drumul. În orice caz, se va înșela.»
Propovăduitorul l-a privit cu atenție și i-a răspuns cu liniște:
— Totul este în mâinile tale, fratele meu. Totul este în mâinile tale.”
Dumnezeu nu-l lipsește pe om de libertate, chiar dacă acesta o folosește spre rău. Totuși, El nu părăsește nici omul, nici lumea, ci, în purtarea Sa de grijă, poate întoarce chiar și urmările răului spre folosul duhovnicesc al omului.
Da, nu întotdeauna putem vedea un sens în evenimentele cumplite care se petrec în jurul nostru. Însă tocmai în mijlocul acestor încercări omul se întoarce adesea către Dumnezeu, începe să prețuiască iubirea, mila, pacea cu Dumnezeu și cu aproapele și își regândește viața și menirea.
Sfântul Apostol Ioan spune în Prima sa Epistolă că, dacă nu iubim, înseamnă că încă nu L-am cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire (1 In. 4, 8).
Tocmai iubirea suntem chemați să o aducem în această lume, nu războaiele și violența. De aceea Domnul îi numește fericiți pe făcătorii de pace și spune că ei se vor chema fii ai lui Dumnezeu (Mt. 5, 9).