Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. (de 3 ori)
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tradiția bisericească leagă apariția acestei rugăciuni de Constantinopolul secolului al V-lea, din vremea împăratului Teodosie al II-lea și a Sfântului Proclu.
În timpul unui cutremur puternic, locuitorii orașului au ieșit în procesiune și s-au rugat pentru izbăvirea de nenorocire.
Potrivit tradiției, un copil a fost ridicat în chip minunat la cer. Întorcându-se nevătămat, el a povestit că a auzit cântarea îngerească: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte”.
Poporul a început să repete aceste cuvinte, adăugând: „miluiește-ne pe noi”, după care cutremurul a încetat.
La mijlocul secolului al V-lea, rugăciunea era deja larg răspândită în Biserică: ea este menționată în actele Sinodului de la Calcedon din anul 451.
Astăzi, Trisaghionul răsună în timpul Sfintei Liturghii, face parte din diferite rânduieli bisericești și din rugăciunile de acasă ale creștinilor ortodocși.