«Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos».
Aflând cine este Vindecătorul său, fostul slăbănog le-a spus îndată vrăjmașilor Lui despre El, dar nu a făcut aceasta cu intenție rea, nici pentru a-L trăda pe Binefăcătorul său. El credea că, arătând spre Iisus ca spre Cel care săvârșise asupra lui o asemenea minune, îi va atrage la El chiar și pe vrăjmașii Săi. Dar s-a înșelat.
Cu cât Iisus săvârșea mai multe minuni, cu atât mai mult se aprindea ura vrăjmașilor Săi și cu atât mai nebunește doreau ei sângele Lui. Agățându-se de faptul că fostul slăbănog își purta patul în zi de sâmbătă, la porunca lui Iisus, ei considerau această faptă — pe care, după concepțiile lor, o vedeau ca pe o gravă încălcare a odihnei de sâmbătă — un motiv suficient pentru a-L ucide pe Iisus. De aceea căutau doar prilejul de a-L prinde pe ascuns, nu în mijlocul mulțimii, care ar fi putut să-L apere.
Cunoscând gândurile lor, sau poate auzind chiar mustrarea adresată Lui pentru încălcarea sâmbetei, Iisus a socotit că este momentul potrivit să le explice înaintea tuturor de ce procedează astfel.
„Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu lucrez” — a spus Iisus. În aceste cuvinte se află întreaga esență a răspunsului Său; cuvintele care urmează nu fac decât să dezvolte și să lămurească acest gând.
Sursa: ekzeget.ru