Un stareț venea uneori în cetate pentru a vorbi oamenilor despre credință. Se aduna să-l asculte atât de multă lume, încât piața abia îi putea cuprinde pe toți cei veniți.
Într-o zi, un tânăr monah care îl însoțea i-a spus:
— Părinte, trebuie să fie greu să nu te mândrești când atât de mulți oameni vin să asculte cuvântul tău.
Starețul a zâmbit:
— Nu cred că toți au venit pentru mine.
— Dar piața era plină!
— Dacă astăzi s-ar organiza aici un spectacol neobișnuit, — răspunse starețul, — poate că s-ar aduna și mai multă lume.
Iar după o scurtă pauză, adăugă:
— Nu socoti mulțimea drept măsură a folosului. Este ușor să atragi atenția oamenilor, dar mult mai greu este să ajuți măcar un singur suflet să se apropie de Dumnezeu.
Slava omenească este foarte schimbătoare. Astăzi oamenii se adună să asculte un predicator, iar mâine vor fi atrași de cu totul altceva. Iar dacă omul ar fi pus să aleagă între hrana duhovnicească și un spectacol lumesc atrăgător, adesea spectacolul s-ar dovedi mai ispititor.
De aceea, valoarea unui cuvânt nu se măsoară prin numărul celor care îl ascultă, ci prin folosul duhovnicesc pe care l-a adus măcar unui om.
Redacția credinta.md