— Când iubești animalele, — a spus părintele Paisie, — ele simt acest lucru și se uită la tine ca la un prieten.
Când Adam și Eva trăiau în Rai, animalele erau prietenii lor dragi. Adam le ajuta, iar ele îl ascultau. Dar după căderea în păcat, când omul nu a împlinit porunca lui Dumnezeu, animalele au devenit sălbatice, au încetat să se supună omului și au început să se atace între ele.
Dar și astăzi, dacă omul ascultă de Dumnezeu, animalele nu se tem de el și i se supun în toate.
Vă voi povesti o întâmplare.
Un stareț trăia într-o chilie izolată. Din când în când, cineva îi aducea de mâncare. Iar el se ruga și muncea zile întregi. Era un stareț foarte simplu și bun.
În locul în care trăia, erau foarte mulți șerpi. Nu se temeau de stareț, se târau foarte aproape de el și îl împiedicau să lucreze. Atunci starețul îi prindea și îi arunca afară. Dar un șarpe încerca mereu să se apropie de el și îl necăjea atât de mult, încât starețul, mâniindu-se, l-a prins, l-a înfășurat în jurul mijlocului și l-a legat în nod. Apoi și-a continuat munca.
În acel moment, la stareț a venit un călugăr care îi aducea de mâncare. Văzând șarpele cu care starețul era încins, asemenea unui brâu, s-a îngrozit și a strigat:
— Îndepărtează șarpele acesta!
Iar starețul cel simplu a spus:
— Nu te teme! Doar Hristos a spus: „Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma!”
Aceste cuvinte ale Domnului Iisus Hristos le puteți citi și voi în Evanghelia după Luca, în capitolul al zecelea.
photo: cuvantul-ortodox.ro