Sfinți și nevoitori ai evlaviei: Paisie Aghioritul

Bunul Dumnezeu le va rândui pe toate în chipul cel mai bun, dar este nevoie de multă răbdare și atenție, deoarece adesea oamenii, grăbindu-se să descurce ghemurile, le încurcă și mai mult. Dumnezeu le descurcă cu răbdare. Ceea ce se întâmplă acum nu va dura mult. Va lua Dumnezeu mătura!

În anul 1830, la Sfântul Munte se aflau multe trupe turcești și, din această pricină, pentru o vreme, la Mănăstirea Iviron nu a mai rămas niciun monah. Părinții au plecat — unii luând cu ei sfintele moaște, alții pentru a ajuta răscoala.

Doar un singur monah venea de departe ca să aprindă candelele și să măture. Și înăuntrul mănăstirii, și în afara ei era plin de turci înarmați, iar sărmanul monah, în timp ce mătura, spunea:

— Maica Domnului! Ce se va întâmpla oare?

Într-o zi, în timp ce se ruga cu durere Maicii Domnului, vede apropiindu-se de el o Femeie al cărei chip strălucea de lumină. Era Maica Domnului. Ea îi ia mătura din mână și îi spune:

— Nu știi să mături bine. Voi mătura Eu Însămi.

Și a început să măture, iar apoi a dispărut în Sfântul Altar.

După trei zile, toți turcii au plecat! Maica Domnului i-a alungat.

Tot ceea ce nu este drept, Dumnezeu va arunca afară, așa cum lacrima scoate din ochi un fir de praf.