Sfinți și nevoitori ai evlaviei:  Paisie Aghioritul

— Gheronda, ați spus că la începutul luptei sale duhovnicești omul simte harul lui Dumnezeu, iar apoi harul se îndepărtează puțin de el.

— Da. Dumnezeu Își retrage harul pentru ca omul să se smerească și să conștientizeze ajutorul Lui.

— Nu este dureroasă o asemenea schimbare?

— Nu, pentru că Dumnezeu nu-l părăsește cu totul pe om. Când omul începe să lucreze duhovnicește, Dumnezeu îi dă, să zicem, o ciocolată. Astfel, încetul cu încetul, omul se obișnuiește să lucreze și să primească ciocolată.

Dar dacă Dumnezeu încetează să-i mai dea omului dulciuri, iar acesta încetează să mai lucreze și începe să se plângă: „La început mâncam ciocolată, iar acum — nici una!… O, ce mare nenorocire m-a lovit!…”, atunci un astfel de om nu sporește duhovnicește.

Adică omul, dimpotrivă, trebuie să se bucure de aceasta. Nu trebuie să dorim ajutor ușor de la Hristos, nu trebuie să cerem îngăduințe, pentru că atunci vom rămâne neîncercați și neinstruiți.