Odată, ucenicii l-au întrebat pe stareț:

— Părinte, de ce înclinațiile rele pun atât de ușor stăpânire pe om, iar cele bune se dobândesc cu greu și sunt atât de nestatornice?

Starețul a răspuns:

— Sămânța cea bună, lăsată fără pământ sub soarele arzător, va pieri, iar cea rea va încolți și va aduce rod rău.

La fel se întâmplă și cu oamenii. În loc să săvârșească în taină fapte bune și să cultive în suflet începuturile binelui, ei le arată înaintea oamenilor și, astfel, le pierd.

Iar neajunsurile și păcatele lor, ca să nu fie văzute de alții, le ascund adânc în inimă. Acolo ele prind rădăcini, cresc și îl nimicesc pe om dinăuntru.