Unui om drept i s-a arătat într-un vis ceva neobișnuit.
El a văzut un pustiu lipsit de viață, pârjolit de soarele arzător. Prin el înainta încet un șir lung de oameni. Fiecare purta în spate o legătură de lemne: unii aveau una mare și grea, iar alții — una foarte mică.
— Unde mergeți? — i-a întrebat omul drept pe călători.
— În iad, — au răspuns ei.
— Dar la ce vă trebuie lemnele acolo? — s-a mirat el. — Doar pe păcătoși îi așteaptă acolo focul veșnic.
— În iad nu sunt copaci. Fiecare își aduce singur lemnele pentru propriul foc, — au răspuns călătorii.
