Într-o cameră, pe un pat, zăcea un bolnav, iar într-un colț, pe podea, se afla un ulcior mic de lut, plin cu apă.
— Apă! Apă… — cerea bolnavul mereu, iar rugămintea lui era atât de jalnică, încât ulciorul nu a mai putut răbda.
Legănându-se, s-a răsturnat pe o parte și s-a rostogolit până la patul bolnavului, pierzând pe drum toată apa. Când bolnavul l-a apucat și l-a dus la buze, în el nu mai rămăsese nici măcar o picătură de apă.
Adunându-și ultimele puteri, bolnavul a aruncat ulciorul în perete, iar acesta s-a făcut țăndări…
Și doar își dorise atât de mult să ajute!..
