Într-un pom crescuse un măr — mare, rumen, de nu-ți puteai lua ochii de la el!
S-a uitat la vecinii săi: unul era viermănos, altul — necopt, iar al treilea era atât de răscopt, încât stătea să cadă.
„Eu sunt cel mai bun dintre toate!” — s-a gândit bucuros frumosul măr. — Trebuie doar să mă țin mai bine de ramură și să devin mai zemos, ca să fiu și mai frumos!
Dar, pe neașteptate, a început să bată un vânt puternic și s-a pornit ploaia. Mărul nu s-a mai putut ține de ramură și a căzut în noroi. Atunci s-a apropiat un porc și, grohăind, l-a mâncat.
