Mănăstirea Vărzărești este menționată pentru prima dată într-un hrisov al domnitorului Alexandru cel Bun din 25 aprilie 1420.
Schitul a trecut prin multe încercări de-a lungul istoriei sale de aproape 600 de ani. De două ori a fost prădat în întregime de tătari. După năvălirile străinilor, schitul a fost restaurat în anul 1770 prin strădaniile lui Vlasie Măcărescu, devenit în monahism Varlaam, și ale fiului său Constantin.
Complexul monahal cuprindea o mică biserică din lemn, ridicată pe o temelie de piatră și închinată Sfântului Dumitru, chilii din bârne pentru călugări și o clopotniță cu două clopote. Toate acestea erau înconjurate de un gard jos din lemn.
Mănăstirea Vărzărești a fost mănăstire de călugări până în anul 1815. În ultimii ani însă, în schit mai locuiau doar arhimandritul Victor și un singur călugăr. Atunci mănăstirea a fost transformată în mănăstire de maici, iar în Schitul Vărzărești s-au mutat viețuitoarele Mănăstirii Cosăuți, în frunte cu monahia Sinclitichia.
În secolul al XIX-lea au fost construite aici noi clădiri și biserici: clopotnița (1835), biserica de iarnă cu hramul Nașterea Domnului (1868), biserica de vară cu hramul Sfântului Dumitru, precum și noi corpuri de chilii.
În anul 1906, în timpul stareței Augustina, biserica de vară a fost extinsă. Pe lângă mănăstire funcționa și o școală pentru fete, care reprezenta un important centru de educație pentru tinerele din regiune.
În anul 1959, autoritățile au închis mănăstirea, au dat jos clopotele și au distrus icoanele și cărțile bisericești. Clădirile mănăstirii au fost jefuite, biserica de vară a fost folosită ca depozit, iar cea de iarnă — drept club.
Dintre cele 50 de maici, doar câteva au reușit să rămână pe teritoriul mănăstirii, locuind în case particulare.
Din anul 1990, Mănăstirea Vărzărești își reînvie treptat viața duhovnicească și culturală. Bisericile și corpurile de chilii au fost restaurate, a fost construit un gard din piatră, iar teritoriul a fost amenajat. Lucrările de pictare a pereților interiori continuă.
Principalele odoare sfinte ale mănăstirii sunt icoana Maicii Domnului de la Vărzărești (1904) și icoana Sfântului Ioan Botezătorul, realizată de meșteri de la Muntele Athos.
Adresa: comuna Vărzăreşti, r-ul Nisporeni, Republica Moldova
Sursa: bloknot-moldova.ru