Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Cosăuți este așezată într-un loc deosebit de pitoresc, în apropierea satului Cosăuți, raionul Soroca, pe malul drept al Nistrului.
Potrivit tradiției bisericești, începuturile vieții monahale în aceste locuri datează din anul 1729, când schitul a fost întemeiat de ieroschimonahii Pavel (Dubina) și Gavriil.
Totuși, nu s-au păstrat documente scrise din prima jumătate a secolului al XVIII-lea care să confirme în mod direct această dată.
Prima mărturie documentară sigură despre Schitul Cosăuți se află într-o însemnare de pe o Sfântă Evanghelie, datată în luna februarie a anului 1757.
În această însemnare este pomenit unul dintre primii conducători cunoscuți ai așezământului monahal — Mihail.
În anii 1812–1813, în perioada organizării Eparhiei Chișinăului și Hotinului, la stăruința Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, Schitul Cosăuți a primit statut de mănăstire.
În anul 1820, în cadrul așezământului se afla o biserică de lemn cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, iar mănăstirea se număra printre cele douăsprezece mănăstiri de călugări din Basarabia.
Documentele de arhivă păstrează și informații despre obștea monahală. În anul 1809, aici viețuiau 11 monahi și un ieromonah, iar în anul 1816 mănăstirea număra 12 viețuitori.
Cu timpul însă, așezământul a început să decadă. Numărul fraților s-a redus, iar lipsa pământului și a mijloacelor de întreținere a făcut tot mai grea existența obștii.
În lunile mai și iunie 1833, arhimandritul Ioanichie informa autoritățile bisericești că mănăstirea nu avea pământ arabil și nici venituri stabile, aflându-se într-o stare de mare sărăcie.
La 26 iunie 1833, Arhiepiscopul Chișinăului și Hotinului Dimitrie a hotărât desființarea mănăstirii.
Călugării rămași au fost transferați la Mănăstirea Călărășeuca, unde a fost transmis și patrimoniul așezământului de la Cosăuți.
După închiderea mănăstirii, vechile clădiri monahale s-au ruinat treptat. La începutul secolului al XX-lea, locul vechiului așezământ a fost grav afectat de cutremure și alunecări de teren.
Până în zilele noastre s-au păstrat aici câteva pietre funerare vechi, precum și o mică construcție ridicată pentru a ocroti locul unde odinioară se afla Sfânta Masă a bisericii de lemn.
Renașterea vieții monahale a început spre sfârșitul perioadei sovietice. La 22 aprilie 1990, mănăstirea de călugări a fost reînființată într-un loc nou, primind drept hram principal „Acoperământul Maicii Domnului”.
În anul 1998 a avut loc binecuvântarea oficială a așezământului renăscut, iar egumen al mănăstirii a devenit arhimandritul Ieronim (Palii).
Astfel, odată cu renașterea așezământului s-a schimbat și hramul acestuia: vechea mănăstire din perioada 1729–1833 fusese închinată Nașterii Maicii Domnului, în timp ce mănăstirea reînființată a fost pusă sub ocrotirea Acoperământului Maicii Domnului.
Actualul complex monahal a fost ridicat într-un loc nou, la construcția sa fiind folosită inclusiv cunoscuta piatră de Cosăuți.
În apropierea mănăstirii se află un izvor cu apă minerală, iar dealurile împădurite și valea Nistrului care înconjoară așezământul sporesc frumusețea și liniștea acestui loc.
La 10 decembrie 2015, așezământul a fost transformat din mănăstire de călugări în mănăstire de maici.
În prezent, Episcopia de Soroca și Drochia menționează oficial așezământul de la Cosăuți drept mănăstire de maici, iar duhovnicul obștii este arhimandritul Ieronim (Palii).
Adresa: satul Cosăuți, raionul Soroca
Redacția credinta.md