photo: picsart.com

Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece.

Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit.

Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.

Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau.

Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.

Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.

Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.

Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate.

Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.

Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.

Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.