O astfel de atitudine față de icoană poate fi numită păgână, dar nicidecum creștină. Nu merită să căutăm semne și sensuri tainice acolo unde ele nu există.
Icoana nu este un idol, iar cinstea adusă chipului sfinților se transmite și prototipului lor duhovnicesc — adică sfinților înșiși, Maicii Domnului și Domnului Iisus Hristos.
Atitudinea față de icoană trebuie să fie una plină de evlavie. Dacă aceasta a căzut, înseamnă că a fost fixată prost pe perete sau a fost așezată necorespunzător pe raft.
„Oare pe Stăpânul nostru Îl putem vedea cu ochii? El este nevăzut și fără formă după ființă, dar este reprezentat și devine văzut prin omenitatea Sa” (Ioan Gură de Aur).