Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
„Cuvine-se cu adevărat” este una dintre cele mai cunoscute rugăciuni către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Cuvintele ei se aud în timpul slujbelor, fac parte din rugăciunea personală și sunt cunoscute, probabil, de fiecare creștin ortodox. Dar în spatele acestui text familiar se află un conținut profund: în câteva rânduri, Biserica vorbește despre taina Întrupării și despre locul Maicii Domnului în istoria mântuirii.
„Cuvine-se cu adevărat să Te fericim”
Rugăciunea începe cu aceste cuvinte: „Cuvine-se cu adevărat să Te fericim”.
Aici nu este vorba doar despre o laudă. Biserica mărturisește că Maica Domnului este cu adevărat vrednică de o cinstire deosebită, pentru că prin Ea a venit în lume Însuși Dumnezeu.
Urmează cuvintele: „pe Tine, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru”.
„Pururea fericită” înseamnă mereu binecuvântată, aflată în deplinătatea harului. „Prea nevinovată” exprimă curăția ei. Iar numirea cea mai importantă este „Maica Dumnezeului nostru”.
Tocmai această expresie descoperă centrul rugăciunii. Maria L-a născut pe Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.
De aceea Biserica o numește Născătoare de Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că Maica Domnului este izvorul dumnezeirii. Înseamnă că Cel pe Care L-a născut ca om este adevărat Dumnezeu.
„Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii”
A doua parte a rugăciunii începe cu cuvinte bine cunoscute fiecărui creștin ortodox:
„Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii…”
Heruvimii și Serafimii sunt numărați în tradiția ortodoxă printre cele mai înalte cete îngerești. Și totuși, Maica Domnului este numită mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită decât Serafimii.
De ce?
Nu pentru că ar fi înger sau ar aparține lumii îngerești. Măreția ei este legată de ceea ce s-a săvârșit prin ea: Cuvântul lui Dumnezeu a luat de la ea fire omenească și S-a făcut Om.
Îngerii Îi slujesc lui Dumnezeu, vestesc voia Lui și Îl slăvesc neîncetat pe Ziditorul. Maica Domnului însă a devenit Maica Fiului lui Dumnezeu întrupat. De aceea Biserica o cinstește într-un mod aparte.
„Care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut”
Aceste cuvinte vorbesc despre nașterea lui Hristos din Fecioară.
Expresia „fără stricăciune” se referă la nașterea minunată a Mântuitorului, prin care Preasfânta Fecioară a rămas Fecioară și, în același timp, a devenit Mamă.
Aici rugăciunea ne întoarce din nou la taina centrală a creștinismului: Dumnezeu S-a făcut Om, fără să înceteze să fie Dumnezeu.
De aceea sunt deosebit de importante ultimele cuvinte:
„Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”
Nu este doar o adresare către Maica Domnului, ci și o mărturisire a credinței ortodoxe în Iisus Hristos.
De ce este o rugăciune și nu doar un imn?
„Cuvine-se cu adevărat” este, înainte de toate, o cântare de laudă. În ea aproape că nu există cereri obișnuite: nu cerem sănătate, ajutor sau izbăvire de necazuri.
Pur și simplu o cinstim pe Maica Domnului și, prin aceasta, mărturisim ceea ce Dumnezeu a săvârșit pentru mântuirea omului.
Aici se află și o lecție duhovnicească importantă. Rugăciunea nu este necesară doar atunci când avem nevoie de ceva. Uneori omul trebuie să se oprească și să spună lui Dumnezeu și Preacuratei Sale Maici: vedem mila Ta și Te slăvim cu recunoștință.
De unde provine rugăciunea?
„Cuvine-se cu adevărat” este alcătuită din două părți, apărute în perioade diferite.
Partea mai veche — „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii…” — este atribuită în mod tradițional Sfântului Cosma de Maiuma, imnograf din secolul al VIII-lea. Ea este irmosul cântării a IX-a din Canonul Sâmbetei Mari.
Prima parte — „Cuvine-se cu adevărat să Te fericim…” — a apărut mai târziu. Tradiția bisericească leagă originea ei de Sfântul Munte Athos și de sfârșitul secolului al X-lea.
Tradiția athonită
Potrivit tradiției, un ucenic săvârșea utrenia într-o chilie de lângă Careia. Bătrânul său plecase la slujbă, iar la tânărul monah a venit un călugăr necunoscut.
Când a venit vremea să se cânte „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii”, oaspetele i-a propus să înceapă altfel și a rostit cuvintele „Cuvine-se cu adevărat să Te fericim…”, după care a continuat cântarea cunoscută.
Ucenicul a fost atât de impresionat de aceste cuvinte, încât l-a rugat pe călugăr să i le scrie. Dar în chilie nu se găseau nici hârtie, nici cerneală. Atunci, potrivit tradiției, necunoscutul a scris cântarea cu degetul pe o lespede de piatră. Apoi s-a prezentat drept Arhanghelul Gavriil și a dispărut.
Din punct de vedere istoric, aceasta este o tradiție athonită, transmisă și consemnată ulterior, nu un fapt documentar verificat. În tradiția ortodoxă, ea este legată de icoana Maicii Domnului „Cuvine-se cu adevărat”, în fața căreia, potrivit tradiției, a fost cântată pentru prima dată această laudă. Icoana se află în biserica Protaton din Careia.
Unde se cântă „Cuvine-se cu adevărat”?
Astăzi, această cântare face parte din tradiția liturgică ortodoxă. În rânduiala obișnuită a Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, ea este cântată după Canonul euharistic, cu excepția sărbătorilor împărătești, când este înlocuită de Axionul sărbătorii.
În viața de rugăciune personală, „Cuvine-se cu adevărat” este, de asemenea, citită și cântată adesea ca rugăciune către Maica Domnului.
Ce rămâne după această rugăciune?
Poate că cel mai important lucru este că centrul acestei rugăciuni nu se află doar în cinstirea Maicii Domnului.
Fiecare vers ne întoarce spre Hristos.
O numim Născătoare de Dumnezeu — și mărturisim că Hristos este Dumnezeu.
Vorbim despre curăția ei — și ne amintim de taina Nașterii lui Hristos.
O numim mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită decât Serafimii — și ne amintim că omul, prin harul lui Dumnezeu, este chemat la comuniunea cu El.
De aceea, „Cuvine-se cu adevărat” nu este doar o frumoasă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Este o scurtă mărturisire a credinței ortodoxe, exprimată în limbajul rugăciunii și al laudei.
Redactia credinta.md