Sfinți și nevoitori ai evlaviei: Antonie cel Mare

Se povestește despre Sfântul avvă Antonie că, trăind în pustie, a fost odată cuprins de tulburare sufletească, de întristare și de un puternic asalt al gândurilor întunecate.

Aflându-se în această stare, el a început să-și verse durerea înaintea lui Dumnezeu.

— Doamne, — spunea el, — vreau să mă mântuiesc, dar gândurile mele nu mă lasă nicidecum să fac acest lucru. Ce să fac? Cum să mă mântuiesc?

Ridicându-se de la locul unde ședea și îndepărtându-se puțin, s-a așezat în alt loc. Și iată că vede un om necunoscut lui, ocupat cu multă râvnă cu lucrul mâinilor sale.

Acest om se ridica uneori, lăsând lucrul de mână, și se ruga, apoi se întorcea iar la munca sa: cosea frunze de palmier. După aceea se ridica din nou și se ruga, iar după rugăciune se apuca iar de lucru.

Cel care făcea astfel era un înger trimis de Dumnezeu pentru a-l întări pe Antonie și a-l încuraja spre bărbăție.

Și Antonie a auzit un glas venit de la înger: „Antonie! Fă așa și te vei mântui”.

Auzind acestea, Antonie s-a bucurat foarte mult și s-a întărit sufletește. A început să facă astfel și s-a mântuit.