— Unii oameni se tem să intre în biserică, deoarece nu știu cum să se comporte: se tem că nu se vor închina la momentul potrivit, că nu își vor face corect semnul crucii sau că nu se vor adresa cum trebuie preotului. Sunt justificate aceste temeri?
— Cel mai important este ca omul să înțeleagă ce este biserica, de ce vine acolo și să fie conștient de locul său în relația cu Dumnezeu. Inima trebuie să fie îndreptată către Dumnezeu. Este important ca vizita la biserică să nu se limiteze doar la faptul că omul a venit, a aprins lumânări la icoane, și-a făcut semnul crucii și a plecat. Nu trebuie să percepem doar latura exterioară a religiei. Rugăciunea trebuie făcută cu sinceritate. Dacă există această înțelegere, celelalte detalii fie sunt iertabile, fie pot fi însușite cu ușurință.
— Totuși, necunoașterea anumitor reguli poate încurca atât persoana respectivă, cât și pe cei din jur. Cum poate fi evitat acest lucru?
— În primul rând, trebuie să te comporți modest, liniștit și să nu deranjezi pe nimeni. Dacă te afli la o slujbă și nu cunoști anumite lucruri, încearcă să faci la fel ca ceilalți. Te poți adresa preotului cu formula: „Binecuvântați!”, dar dacă nu ești obișnuit cu aceasta, te poți adresa și altfel, important este să o faci cu respect.
— Ar trebui să știm cu toții ce îi este permis unui preot și ce nu, pentru a nu-l pune într-o situație stânjenitoare atunci când îl invităm, de exemplu, la un concert, la pescuit, la vânătoare sau la un meci de fotbal pentru a susține echipa favorită?
— Preotul rămâne preot în orice situație: în familie, între prieteni, în vacanță, chiar și atunci când nu poartă veșminte clericale. El nu trebuie să încalce anumite norme. Ce înseamnă aceasta? Poate merge la teatru pentru un spectacol decent, dar nu în zilele de post aspru. În Rusia țaristă, în timpul Postului Mare, chiar și teatrele erau închise, deoarece nu era potrivit să te dedai distracțiilor. Nu cred că este necesar să-l inviți pe preot la stadion: mulți suporteri și fani se comportă într-un mod care l-ar face să pară nepotrivit în acel mediu. Același lucru este valabil și pentru concertele rock sau discoteci. Un preot poate participa la un festival rock în calitate de misionar, pentru a se adresa participanților, dar nu pentru a se relaxa sau a dansa. Îl poți invita la pescuit, însă nu la vânătoare: preotul nu poate vărsa sânge, nici de om, nici de animal.
— Există un regulament special pentru cler, care să stabilească ce este permis și ce nu?
— Este imposibil să reglementezi totul. În plus, viața se schimbă. A existat o vreme când era considerat nepotrivit ca un preot să meargă la teatru, însă astăzi atitudinea este diferită. Pe vremuri nu existau discoteci, jocuri pe calculator și multe altele. Astăzi toate acestea există, iar omul poate, de regulă, să își dea singur seama ce este potrivit pentru un preot și ce constituie păcat sau poate deveni prilej de sminteală pentru ceilalți.
— Ce se poate spune despre jocuri: pe calculator, sportive, domino, jocuri de noroc sau cazinouri? Ce îi este permis unui preot?
— În principiu, același lucru ca și credincioșilor mireni. Să joace fotbal sau volei împreună cu enoriașii — desigur. Însă domino, cărțile de joc și orice fel de jocuri de noroc trebuie evitate: sunt păcat. Cu atât mai mult participarea la jocurile din cazinouri. Chiar și simpla prezență ca spectator la un joc de cazinou poate provoca sminteală în rândul credincioșilor, de aceea nu este potrivit.
— Poate un preot să fumeze sau să consume alcool?
— Biserica nu îi cheamă pe toți să fie abstinenți absoluți, așa cum se cere în islam. Un preot poate consuma puțin vin. Însă orice exces este, desigur, inadmisibil. În ceea ce privește tutunul, situația este diferită. În secolul al XIX-lea, fumatul în Rusia nu era considerat condamnabil. Era privit ca un fel de distracție lumească, iar unii clerici fumau sau foloseau tutun de prizat. Mai târziu, când s-a constatat că acest obicei este dăunător, provoacă boli grave și reprezintă, în esență, o formă de autodistrugere, atitudinea s-a schimbat. Au existat cazuri când studenți ai seminarului au fost exmatriculați după ce s-a aflat că fumau. În Rusia, astăzi, fumatul este incompatibil cu slujirea preoțească. În Grecia și în unele țări din Orientul Apropiat însă, situația este diferită. Am văzut preoți ortodocși care ieșeau în afara curții bisericii pentru a fuma; acolo acest lucru este tolerat.
— Înseamnă că unele norme de comportament diferă de la o Biserică Ortodoxă la alta. Pelerinii ruși călătoresc cel mai des în Grecia și la Ierusalim. Ce i-ar putea surprinde acolo și la ce ar trebui să fie pregătiți?
— Problema apare de obicei atunci când pelerinul dorește să se împărtășească și se așteaptă să fie invitat la spovedanie. Apoi descoperă că, în Grecia, nu există tradiția spovedaniei înaintea fiecărei împărtășiri; la fel este și la Ierusalim. Acest lucru trebuie cunoscut. Mai există și o altă particularitate: după Sfânta Liturghie, în bisericile grecești nu se scoate Sfânta Cruce pentru a fi sărutată de credincioși. Cei veniți din Rusia se așteaptă uneori la acest gest și pleacă nedumeriți când nu îl văd.
— Dacă un pelerin vede că enoriașii locali se apropie de Potir fără spovedanie, poate proceda la fel?
— Cel mai bine este să se îngrijească din timp: să găsească un preot la care să se spovedească în ajun. Dacă însă nu reușește, există și alte variante: să se spovedească înainte de călătorie în propria parohie, iar apoi să hotărască în funcție de starea sa duhovnicească. Sau să urmeze sfatul duhovnicului său.
Sursa: pravoslavie.ru