Cândva, avva Macarie mergea de la lac spre chilia sa. Purta ramuri de palmier și, iată, pe drum i-a ieșit înainte diavolul cu o coasă. Diavolul voia să-l lovească pe Macarie, dar nu putea. Și i-a zis:
— Multă putere este în tine, Macarie. Eu nu sunt puternic împotriva ta. Tot ceea ce faci tu, fac și eu. Tu postești, iar eu nu mănânc deloc; tu priveghezi, iar eu nu dorm deloc. Printr-un singur lucru mă biruiești.
— Prin ce anume? — a întrebat Macarie.
— Prin smerenie, — a răspuns diavolul.
ziarullumina.ro